Acum cateva zile, The Sun atragea atentia asupra riscurilor de securitate nationala dupa ce BT a realizat o achizitie de infrastructura telecom de la Huawei, companie desigur controlata de guvernul chinez.
O alta stire din Canada: niste presupusi savanti canadieni au descoperit intruziuni in calculatoare ale unor reprezentante diplomatice din America de Sud si in calculatoare din sediile lui Dalai Lama soldate cu copierea de documente. Stirea mai spunea ca savantii nu pot preciza daca in spatele actiunii se afla guvernul chinez dar sigur atacurile au fost initiate din China! Pare verosimila, dat fiind vorba de Dalai Lama …dar mie imi miroase a anti-PR pentru brandurile chinezesti.
Cireasa de pe tort vine azi de la Viviane Reding, dna Comisar: “Nu trebuie să existe nici o slăbiciune în securitatea cibernetică a Europei” {bulshit! n.a.}
“Probabilitatea unei spargeri grave a reţelelor de telecomunicaţii în următorii zece ani este între 10 şi 20%, iar eventualul cost economic pe plan mondial, ar putea ajunge la aproape 193 de miliarde de euro”. Problemele de securitate a retelelor sunt o chestiune reala, importanta dar nu au aparut de ieri de azi, ci se dezvolta liniar de la inventarea modemului! Cifrele astea mi se par cam scoase in graba din joben.
In SUA, Presedintele demite CEO-i neperformanti. La Bruxelles e agitatie. Campania electorala de euroalegeri se suprapune peste recesiunea fara precedent. In aceste conditii, lobby-ul producatorilor telecom nord-atlantici este tot mai influent. Politicieni si business leaderi de pe ambele maluri ale Atlanticului strang randurile pentru ca piata lor este tot mai mica . Prea mica sa-i mai incapa pe toti (chinezii)!

In telecom, epoca comertului liber apune. In locul lui, isi face loc doctrina interesului strategic al securitatii retelelor. Un fel de “Preemptive strike” pe taramul businessului hitech. Si poate ca nici nu e atat de rau! Ce spuneti?